~Cobori în Rai sau urci în Iad?~
Dă-mi aripi să zbor! Vreau să mă arunc în gol,m-auzi? Vreau să mă arunc! Cad! Cad!
Pare totul așa de pustiu și lipsit de speranță. Pare ca și când m-ai fi părăsit pentru prima dată. Tăcerea tăioasă ce-mi spintecă pielea îmi face frig. Croiește-mi niște aripi! Vreau să mă arunc! Vreau!
Pe aripile unui stol de păsări ce-și cară povara în spate de ani și ani de zile căutându-și o casă care e mereu alta, adorm cu gândul paralel pierdut prin sufletul meu ce poartă o boală letală: Dorul. Închinată ție pentru totdeauna aș vrea să nu mor azi. Îmi doresc aripi, îmi doresc să zbor și să simt cum e sa fi liber. Vreau să fiu liberă printre atâția muritori.
Ma numesc afonă de cuvinte nu de sunete,pentru ca înteleg doar ce vreau și nu ce trebuie. Eu nu vreau să ajung unde ajungi TU, eu vreau să ajung unde nu va ajunge nimeni. Penele-mi-nconjoară trupul ce mereu și-a dorit să ajungă timpul. Acum alerg odată cu el și nu-l las în urmă căci urmă mi-a lăsat el mie dorindu-mi cu ordoare să treacă. Și uite! Trece! Trece-mi, tu, timpule!
Alergarea asta continuă mă risipește-n aer. Pielea mi-e aspră și rece, orice mângâiere-mi trece. Mi-a trecut și El, și toate. Aștept cu nerăbdare această noapte, căderea-a pleoapelor în Martie. Oh, mărite stea ce-mi strălucești în geam noapte de noapte, oare ai putea să-mi vinzi șoapte deșarte? Oare aș putea să-mi cumpăr liniște și pace? Cât o fi să plătesc? Aș plătii cu moarte!
Ajunsă sus n-am simțit plăcere, n-am simțit liniște sau împlinire. Ajunsă sus nu am simțit Raiul cel presupus. E frig, agitație ce-mi aleargă picioarele la nesfârșit pentru ceva ce nu cunosc. Ajunsă sus nu-mi găsesc răspunsurile fiindcă am alergat tare să-mi simt Raiul în vene… Daca nu-mi e alinare pentru ce am rupt atâtea zile alergând la nesfârșit pentru armonie?
Pentru o secundă mi-am oprit respirația și am simțit cum paru-mi flutură neîncetat, durerea m-a lăsat, liniștea s-a apăsat ușor pe piele. M-am coborât lăsată la întâmplare să-mi simt tălpile goale, să-mi simt plăcerile nestingherite agale, sa mă las cu totul în cădere lentă. Și alții ar fi zis că-i Iadul! Și alții ar fi plâns cu păreri de rău! Da ce-i răul sau binele pentru un om?
Decembrie 1997. 
