Vantul imi mai aducea cate o suvita de par pe fata. Ma zgaria, fiori reci ma imbratisau cu rautate, respiram incet, respiram adanc, clipeam de multe ori fiindca aerul violent imi usca ochii, ma leganam muscand usor din unghii, parca inebuneam pe minut ce trece, ma inebuneau ganduri, sperante, adevaruri si minciuni. Eram prinsa in adevaratul sens al cuvantului, si eram al dracu de puternica. Adica ma simteam puternica stiti voi genu acela de persona puternica din filme care distruge totul dintr-o privire sau mai stiu eu ce super puteri editate de calculator; dar defapt eram doar eu… intr-o casa sub pamant. Chiar ma intrebam cum naiba am ajuns acolo cand nu pot sa ies.
M-am ridicat de jos si priveam prin crapaturi. Afara era intuneric. Intuneric? Parca acuma 20 de minute era soare. Poate imaginatia imi juca feste. Nu vazusem de ceva timp lumina intradevar. Am inchis ochii si am strans pumnii tare, simteam cum unghiile imi sfasie palma dar nu am incetat din a mi strange.
* * *
Nu vedeam sange insa ii simteam mirosul, alergam cu cineva de mana. Aveam mana lipita de mana celeilalte persoane.
-Cine esti?,intrebam inconstienta in timp ce valuri de curenti imi sareau in fata. Simteam iubirea si caldura, simteam ura si panica. Erau prea multe. Alergam, in decor se auzeau rasuflari repide. De cine alergam? Cu cine alergam? Unde alergam? Intrebari fara raspuns croncret. M-a oprit brusc. Recunosc ca oprirea aceea mi-a facut inima sa-mi stea in loc pentru o secunda. I-am vazut fata. Era… Mark. Inexplicabil de aratos. Acei ochi albastrii ii scapareau in inegala masura, buze arcuite spre a da nastere unui zambet pervers.M-a tras aproape. Nu stiam ce vrea sa faca eram prinsa in istoria ochilor lui albastrii, o istorie a unei Marii agitate dar totusi curata, atat de curata incat aproape ca vedeam prin ochii lui. Voiam mai mult decat orice sa-l sarut, dar nu stiu de ce voiam asta. Si-a desprins incet degetele inclestate de ale mele; le-a apropiat de chipul meu. Mi-a atins fata cu o atata grija. Simteam cum picioarele imi tremura, cum inima bate pe ritmul secundelor, cum acel moment nu va fi doar un moment. Brusc si-a atintit ochii la buzele mele. Am vrut sa fac un pas inapoi, sa plec din bratele lui, sa-i dau o palma… dar nu am facut-o, am stat acolo asteptand sa se intample odata. Mi-a inconjurat mijlocul cu cealalta mana apropiindu-ma de el si mai mult. ~Si-a muscat buza. Am simtit furnicaturi in talpi, chiar credeam ca voi cadea. Printr-o miscare sexi mi-a atins buzele. Mi-a cautat privirea dar eu am inchis ochii. Ii simteam sarutul adanc, patrunzator, misterios. ~Lumea se invartea in cerc.
Chinuita de acest moment coplesitor de dulce, am fost trezita la realitate. De ce atunci? Chiar imi placea Mark. Era genul meu de baiat misterios, ii simteam lipsa. Ma intreb daca toate astea ar fi avand vreo legatura cu realitatea. Am pivit in palmele mele, erau semnele lasate de unghii aproape invintite.
Ma tot gandeam cum sa ies din incaperea asta cu 4 pereti. Se auzeau poncanituri, probabil bantuiau sobolani; doar nu ma asteptam sa ma salveze niste sobolani. Am incercat sa ma incurajez dar a fost in zadar. Am vazut niste ochii negrii care tot treceau p langa crapaturile camerei. (Era din nou zi. O schimbare ciudata a soarelui cu luna. Parca traiam un cosmar.) Acei ochi negrii nu-i mai intalnisem de mult. Baietelul scund brunet, cu ochii ca de carbune. Nu imi placea sa recunsc dar frica musca din mine, cu toate ca nu voiam sa arat asta, trupu-mi tremura. Camera treptat a inceput sa se umple cu fum. Un fum gri care ma ineca, pur si simplu ma ine…
Decembrie 1997. 