Capitolul 5

Primele litere au fost “R.I.P. “ pixul s-a oprit. O pauza de zece minute in care nu mi-am luat ochii de pe hartie. S-a ridicat din nou si a scris “A, K “. La prima vizualizare mi se parea foarte ciudat, am stat sa ma gandesc intens…

Priveam foaia si ma pierdeam in sutele de idei prostesti care-mi veneau in minte. Nu puteam gasi o explicatie logica la ceea ce se intampla.

~ BOC POC ~

– Carla ce zgudui pe acolo?

O liniste indecenta s-a asternut in decor; doar televizorul ce inca mai derula imagini neinteresante se mai auzea.

– Carla esti bine?, strig eu pentru a doua oara.

– Da, da sunt bine, azi trebuie sa mancam la un restaurant sau mai bine sa comandam ceva.

– Pai hai sa comandam o pizza si sa ne uitam la un film de groaza, ce zici? , spun eu entuziasmata.

– Dragut, o sa sun eu.

In timp ce Carla suna, am mai aruncat o privire la bilet, era inca scris, putin intinat si rece. L-am aruncat in sertar si mi-am propus sa-mi petrec mai mult timp cu Carla si sa nu mai ma gandesc la tampenii.

Voiam sa fie o seara placuta si destul de nebuna tinand cont ca vrem sa ne uitam si la un film de groaza. Doua bancanituri s-au auzit la usa. Am fugit sa deschid. Am apasat usurel pe clanta de inox ingalbenita, veche si ruginita. Usa s-a deschis cu niste zgomote insuportabile. Era un tip.

– Poftiti cele doua pizza, spune el putin ingamfat.

Am ramas cu privirea fixa in ochii lui mari.

– Esti noua pe aici nu? intreaba el.

– Hmda, de unde stii?

– Lumea ma cunoaste in oraselul asta, era imposibil sa nu ma stii. Eu sunt Mark.

– Imi pare bine Mark, eu sunt Anne.

– Anne, ce nume frumos, sunt sigur ca ne vom mai auzii.

Ochii mei atintiti asupra ochilor lui refuzau sa-l mai priveasca, dar ochii lui au inceput sa-si piarda culoarea de albastru si s-au transflormat in unii infumurati, negrii, prapastiosi. Am tarsarit simtindu-i mana pe umarul meu, era rece… mult prea rece.

– Hei, Anne esti bine draga?, intreaba el speriat.

Am vazut cum ochii ii devenisera la normal, acel albastru curat, limpede ca apa marii.

– Da sunt bine, am intins mana dupa pizza, sigur o sa ne mai auzim.

I-am inchis usa incetisor inca privindu-l pe vizor. Era asa de misterios, nu ma imaginam in bratele lui cu toate ca-mi doream. Parul lui blond ii cadea peste urechi, ochii albastrii erau ca marea neagitata de vant, o inaltime medie imbracat cu o bluza neagra mai stramta pe corpul perfect modelat si cu niste blugi la fel de negrii.

– Anne ce tot faci acolo?, intreaba Carla.

– Carla cred ca m-am indragostit de tipul de la pizza.

– Este cel mai cunoscut baiat din oras, toate fetele-s moarte dupa el, spune Carla razand.

– Eh si sa trecem la ale noastre, ce film vedem?, spun eu putin dezamagita.

Ne-am asezat in pat, am aprins televizorul si eram foarte concentrate la actiunea filmului. Era bezna in camera, singura pata de lumina era televizorul care developa un film mai vechi despre vampiri si varcolaci.

Incet, incet ochii mi s-au inchis si tot ce vedeam era…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s