Daca nu eu…atunci cine?

Picaturi de roua din sticla, jar in asfintit de luna plina, durerea crapata de o cana din portelan gata sa cada de pe noptiera, agitatie. Roiuri de molecule de praf…Ceata! Incerc sa disting lumina de intuneric dar ochii imi sunt cusuti cu o ata rece. Simti aceasta durere sufleteasca ce ma sfasie? Te sfasie si pe tine? Simti cum curge noaptea? E asa de uda… curge ca o cascada… si se opreste. Este ora 3 dimineata. Mi-e frig. Batai de crengi in geam… si tu nu esti langa mine sa ma iei in brate. Mi-e frica de aceasta rasuflare, mi-e frica… Simt ca daca mai respir odata o sa dispari din imaginatia mea. Macar acolo vreau sa te gasesc; macar acolo ma poti lua de mana…

Cicatrici fara vreo cale de videcare, tumoare in stomac. Buze crapate, cutit infipt intr-o masa de lemn, muscatura unui lup flamand. ~Simti ce simt?~ Pasi pe podea, chiuitura unei femei, atingerea piciorului… Am trasarit. ~Infig unghiile in cearceaf.

Sufocare, taifun, pulbere, tornada, dezastru, inima bolnava, astm de grad exagerat….o tigara stinsa pe pieptul meu, fumul acesteia trecand pe langa narile mele pline cu sange…hemoragie. Totul se invarte, imi creste miopia, vad blurat. Maini straine, tipete, calc pe pioneze, ace in vena, alergare usoara pe un teren plin de pietre, cuie batute in ochi…o cale de scapare cer…

Animale moarte, oameni morti, straini ce-ti sunt prieteni, prieteni ce-ti sunt straini… dusmani ce iti dau o mana de ajutor. Prea multa tristete, durerea continua sa se dizolve in pielea mea, prea multe rasuflari pe gratis incepe plata.  Amintiri alb-negru. Rasete.

~Mai tii minte cum dansam in ploaie iubitul meu?~

Explozia cuvintelor absurde, ceaiul ce mi s-a racit. Nuci sparte, genunchi raniti, dinti scosi cu clestele….dentist psihopat. Durere de splina, mult alcool. Pierduta in lumea de dinaintea gandului tau. ~Stii ce zic?~ Fiorul dragostei divine, dragoste… ce e aia dragoste? Pinguini ce se tin de aripioare, fluturi care zboara, furnici care iti distrug viata…. iar tu….tu dragule tot nu ma crezi.

Vomit sufletul din mine si nu il mai pot inghitii la loc, sunt alta mereu. ~Asa-i?

Suflete legate, batute, in celule, taiate, chinuite. Prea multe pacate. Pacatul meu este ca te iubesc….

Imi musc buza. Incercarea moarte n-are. Flori primite pe ascuns, secrete, destinatia fara sfarsit, regrete. Ace de siguranta pe fiecare particica a corpului meu, tremur slabut la inceput apoi dand in frisoane. Dorinta de apa, sete. Speranta ca te voi vedea…dar nu exista loc de scapare sunt blocata in sticla , sunt legata. Nu pot  sa alerg…

Iar tu spui ” Minti! Nu iti e dor de mine iubito!”  Daca nu-mi era…de ce as mai fii scris asta?