Capitolul 1

Frigul pusese stapanire pe trupul meu, astfel picioarele mi s-au inmuiat si am cazut langa semineul plin de flacari ciudate. Parca-si scoteau ghearele sa ma apuce; eram obijnuita cu asemenea viziuni stupide.

In tacerea infinita a noptii, de la frigul napraznic, focul a luat forma in ochii mei: doi ochi mari, un nas acoperit de celelalte flacari dubioase iar in gura avea un biletel, cu mana am incercat sa-l apuc dar ardea asa de tare incat simteam cum mi se topeste mana, simteam cum picaturi de culoarea pielii se preling pe brat, simteam fiecare arsura; era o durere interioara, sufleteasca, profunda.

Aceea fata, fata aceea mi se parea cunoascuta, o stiam dar inca nu puteam preciza cine este, mi se parea familiara…

Fascinata de acea coincidenta am intins si mai increzatoare mana spre bilet, degetele topindu-se. Am inceput sa nu mai simt nimic din mine. Inima imi pulsa, dar eu nu mai auzeam, nu mai simteam nimic, voiam sa ajung la bilet, dar ma topeam pe parcurcul incapatanarii mele de a mai insista.

Si ma topeam, si ma topeam, viziunea mea se incetosa treptat si vedeam doar o ceata, abur pur, pentru o clipa credeam ca-am luat foc, dar am deschis ochii larg si mi-am dat seama ca a fost doar un cosmar.

Era deja dimineata, iar soarele se juca printre nori de-a vati ascunselea amintindu-mi de momentele distractive care le petreceam cu prietenii mei.

Eram noua in acest orasel, un orasel mic unde oamenii se cunoasc intre ei. Locuiam intr-o casuta mai derapanata de fel cu cea mai buna prietena a mea din copilarie, Carla.

Am fost nevoiete sa ne mutam aici, era singurul loc departe de lume, eram mai in siguranta aici. Departe de hotii care puneau stapanire pe vechiul nostru oras. Trebuia sa fim despartite de parinti, era singura sansa de a mai scapa in viata.

Nu am mai auzit nimic de parintii mei inca de cand m-am mutat, dar nu mi-am pierdut speranta ca inca ar mai fi in viata.

Carla era si este cea mai buna prietena a mea, este genul de persoana pe care te poti baza oricand, o fire deschisa sau cel putin cu mine, jucausa si uneori emotiva. Ochii ei verzi te priveau cu o sinceritate nemaipomenita, nu te puteau mintii. Parul ei brunet ca matul carbunilor cadea ca o cascada pe spatele ei. Inalta, desi ii placea sa poarte tocuri.

– Fato trezeste-te odata din amorteala asta, parca ai vazut o fantoma, spunea ea cu un zambet pervers pe buze.

– Oh scuze… ma gandeam, spun eu prinsa inca in actiunea gandurilor.

– La ce te gandeai?

– Pai azi trebuie sa mergem la cumparaturi,ma reped repede speriata pana sa nu-si dea seama ca traiesc cu gandul la trecut.

– Deabia am fost ieri, avem destule haine.

– Nu poti trai din haine, mergem dupa ceva mancare.

– Este ok, sa ma imbrac?, spune ea clipind de repatete ori din ochi.

– Eu zic sa mai astepte putin.

M-am ridicat din pat aranjand cearceaful catifelat, perfect drept; am aruncat si perna din puf de ratusca si m-am indreptat spre bucatarie sa-mi fac o cafea. Am pus apa pe foc, lasand ibricul pe flacara cea mai mare. M-am intors dupa lingurita iar cand am vrut sa indepartez ibricul de pe flacara, acesta a inceput sa dea pe dinafara, eu ramanand perfect intepenita. Parea o fantana. Eram blocata chiar daca voiam sa actionez, nu puteam face nimic; din acea apa sareau picaturi colorate, de o culoare rosie aprinsa, in timp transformandu-se in sange. Mirosea puternic si proaspat. Desi eram constienta de ce se intampla, puteam doar sa stau sa privesc. Treptat facandu-se liniste…

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s