Decembrie imbraca-ma in alb, imbraca-ma bine. Frigul ce-ti apartine, contopeste-l cu mine. Azi am puterea de a zambii din nou. De-ti lasi plapuma intunecata mai devreme asta seara, sa stii ca eu tot o sa te ador.
Inima-mi bate cu putere ca un fluture ce incerci sa mi-l ingheti, tu, dar nu mai este nevoie, azi fluturele face parte din mine si imi apartine. Fericire ce-mi tine lacrimile in colturi, incearca sa evadeze aproape simtindu-se vinovata. Nu ma lasa, Decembrie, sa fiu alta fata! Mainile astea au destula putere sa tina aceasta franghie, sunt departe de limite, pot sa fiu sigura ca ceea ce este azi poate fii chiar o binecuvantare.
Decembrie, iti las asta aici sa nu ma uiti o clipa. Luna mea favorita fara nici o indoiala, si-ti spun asta aici pentru a nu mi te risipii. Nu-mi mai trece asa repede de parca te-ai imprastia in fulgi de nea! Atat de usoara mi-e aceasta plapuma astazi, Decembrie, si pentru asta iti multumesc.
Timpul trece prea repede aici, 3 ani nici nu mi-am dat seama cand au zburat, dar mereu m-ai oprit sa-mi aduc aminte toate momentele fie ele bune sau rele, la creanga bradului impovarata cu globulete grele. Aici, tu, mereu mi-ai dat inca o sansa sa imi aduc aminte cat de boagata sunt. Am o familie! Ce ar putea fii mai de pret? Multumesc, Decembrie! Tu mi-esti luna careia i-as interzice sa se termine!
A ta trecatoare, fara limite!