Sete continuă de-a lui piele amară. Amar-i gândul că nu-l mai pot găsii, amar-i gândul că aș putea să mă înșel. Am zis că dacă nu-l mai pot vedea o vară, îl voi uita din nou a infinita oară. Da, l-am uitat, dar l-am uitat sub piele. Cu mâinile lui aspre atingându-mi vene. Am știut că nu mă voi despărții de dorință, poate asta-mi și place, sete-n conșiință.
Îl vreau mai mult ca pe o ființă umană. Mi-e dor de o noapte în care doar ochii lui smarald mă încălzeau, atunci când zâmbetul cu ochii-l intersectam. Avea chip șiret ca de vulpe, acoperit de barba neagră ca abanosul. Mi-aduc aminte cum ne atingeam din greșală și făcea ca totul în jurul meu să moară și să doară.
Pielea-mi arde în voie fără voia lui, și-n timp ce trec zilele mă întreb oare cum am fi putut fi noi? Noi două non culori diferite, cu visuri neîmplinite, cu dorințe neîmpărtășite. Oare cum am fi fost dacă l-aș fi lăsat să-mi treacă limitele? Să-i simt sângele, să-i simt mirosul înțepător.
Sete abundentă să-l văd deasupra-mi torcându-mi în ureche, miros înțepător ce-mi spinteca pielea. Sărut ce-mi palpita sufletul de curiozitate, și-mi făceau mâinile să-mi fie dezorientate. Corp sculptat și tare plin de sudoarea pe care o lingeam cu atâta poftă de pe umerii lui. Coloana lui părea infinită fiindcă prin mișcările lui ondulatoare făcea timpul să zboare într-o formă pe care nu o pot înțelege. Fesele lui erau mereu încodare și ferme la fiecare rătăcire a degetelor mele. Fără ezitare i-am prins fața în palme și i-am privit ochii smarald ce-i străluceau printre cele mai lungi gene văzute vreodată. Buzele lui erau întredeschise și uscate ceea ce nu m-au lăsat să fac momentul să aștepte și l-am lins ușor pe ele până l-am auzit gemând. Părul lui ondulat de culoarea abanosului se scurgea ud pe fața mea. Gustu lui avea ceva special, puțin sărat cu gust de tutun. Nu a trecut mult până și-a strecurat limba printre ale mele buze ce-l așteptau cu sete. Buzele lui au cazut grele pe ale mele blocându-mi orice reflex. Unghiile mi s-au înfipt în spatele lui făcându-i mușchii să se zgribulească și să se zbată într-un tandem incontrolabil. L-am simțit ca o furtună ce-și dorea din tot sufletul să-și dea drumul. Și atunci am început să-mi mișc șoldurile într-un vals cu ale lui, făcându-i pupila să se măreasca acoperindu-i verdele satinat ca o eclipsă. După apogeul lui urlător a urmat și al meu parcă mâncând-mi din piele centimetru cu centimentru.
Sete ce-o puteam stinge poate prin dominarea lui, dar am rămas îndepărtată, plină de suspans și tentată. Am rămas în așteptare cu-o fereastra deschisa mereu pentru el. Dincolo de geam as putea sa sar oricand pentru el.
Decembrie 1997. 