Hoț.

tumblr_okxa66BBit1s96knno5_1280

Uneori îmi place să trișez, să schimb rolurile, să stric jocurile. Uneori îmi place să zâmbesc, să schimb zilele, să stric destinele. Alteori privesc spre alte suflete, le-mpărtășesc secretele, le stimulez simțurile. Rareori accept chemările, deseori accept provocările. Nu-mi plac frustrările, d-aia refuz s-amân momente-n aer, d-aia refuz să pierd momente rare.

Îmi amintesc cu tremur în palme cum mă privea din spate, îmi amintesc și-acum cum se uita de sus la mine cu-o sprânceană ridicată și alta-n așteptare, cu buza ușor mușcată și cânt de păsări pe fundal.

Nu mi-a cerut nimic niciodată, el mă privea mai mult ca altădată, nu mă făcea să mă simt ca orice altă fată, nu mă lăsa să fiu ca orice altă fată. Îmi punea degetul pe față, îmi mângâia pomeții. Toate venele gâtului îmi erau gâdilate, fiecare celula își  bârfea una alteia frison al degetelor lui. Ce era îneregulă cu el, Doamne? Doi străini într-o pădure  de vise, cu jachete ude și pânze de paienjeni pe frunte. Unde-mi e fobia, Doamne? L-am atins doar o dată și m-am topit ca o lumânare, ceară. Ceară nesculptată, foc ce mă sărută  iară și iară. Ușor mă înțeapa el cu suflul lui, calmitatea lui, indiferența ce i se citea în ochi era atât de caldă încât mă tenta. Era prea tăcut, auzeam însă cum îmi cerea. Tremuram în gând dar și în mâna sa, fiindcă își mai găsea cuvintele să mă întrebe asta.

Eu nu raspund la ce e evident, dragule! Eu nu… eu nu am să-ți răspund la ceva ce stii deja. Tu uită-te-n jur ca să-mi pot face eu treaba. 

Uneori nimic nu poate fi prea mult pentru mine, uneori și panica îți dă încredere în tine, atâta adrenalină ce-am trăit prin tine am simțit-o pe toată sub piele. Tu mi-ai citit gândurile, visele  și rândurile. Tot tu mi-ai ascultat poveștile, mi-ai privit zâmbetele și mi-ai dăruit liniște.

Am zis că iluziile o să dispară, am zis că nu o mai fac a 2-a oară. Am zis că o să plec iară, dar el a știut cum să mă întoarcă. Nu pot nega faptul că nu-i corect. Mai de mult am respectat reguli impuse de mine pentru bine, dar binele nu se face apărut fără rău. Răul ce-mi face bine mă așteaptă pe mine să-i stau în vine și iar îmi vine un ultimul fior, fiindcă e noapte și el știe că eu mereu adorm.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s