E ca și când ai iubii o floare!

tumblr_nolqwrp3n21qe9qato1_1280

Bărbat ce ține-n mână ace, ce-i trec de piele, carapace, ce-i intră-n carne, știu ce-i zace.

De-aia-Ți cos speranțe Drace!

Și-n chipul Lui, ce-n chipul meu se ofilea, zăcea o umbră de iubire ce-l zdrobea. Zăcaminte de cuvinte, plapumi de piele ce mă descrie, și-n palme petale de garoafe ofilite Mâine. Era șarmant ușor pe buze și-L agitau cuvintele confuze.  Funeral mormânt, îmi arăta comori, îmi prezenta perna din mătase și pene moi din pene de pe gâște moarte. Sânge în trei culori de noapte peste șoapte. El căuta dreptate în pielea Lui de marțipan, suflul rece de Noiembrie, suflă aburi spre Decembrie.

Om pictat sub cruce, înfometat de sentimente aproape nude, zic aproape pentru că înca mă privește și văd cum soarbe prin aer ce-și dorește de la mine. Și simt cum soarbe-n aer ce-și dorește de la mine.

Drace, Tu vezi prin mine, minte ce-ți cade greu pe deltoid, și-ți apasă ușor oasele. Eu îți apăs pe fiecare articulație, iar Tu-mi zâmbești surdă tentație la fiecare respirație, …la fiecare respirație.

Absența unor mâini uscate-n piept, absența absolutului ce mă dezbracă discret sărutandu-mi tălpile, mă gâdila ecou al abstractului poet ce încă mă pictează. Mă pictează așa cum Îl pictez și eu pe El, cu abur’-n ochi, cu ochi de Miel, cu păr d-oțel și parfum cu El. Abuz al cântului târziu. De ce te mint, când știu că știu cum te abții l-acest vis târziu, și nu te-ndemn să vi să-ți scriu, te-ndemn să viu și să te-n viu ca pe un Domn ce-l tot descriu.

Aici un zâmbet acut s-a stins, și-am aprins o lumânare, lumină veșnică să-i fie, acum si-n veci răbdare. Lumină-n valuri acuzate de a umbrei grele soarte, și pe-o aripă a unei păsari moarte îi zace-n noapte. Brusc un clopot ce se zbate, alungă tăcerea-n spate, și m-adună ca pe ghem, ața trupului său demn.

Demonic sânge are-n vene, m-a curpins dorul spre ele. Cimitir de dorinte ce poartă în minte, minte când îi aduc aminte de unele clipe. Uită, uită la fel cum ne risipim toți. Diferența între El și Noi este că Noi suntem muritori, El se chinuie să iubească ce moare, ca și când Tu ai iubii o floare. E ca și când ai iubii o floare!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s