Din perspectiva unei curve.

tumblr_neh3rzjDAg1s4pbjho1_500

Ochi naivi ce-și pierd Dumnezeul prin alte vieți. Prin alte artere și vene se pierd vizuni separate de stele. Mălai în ochi și praf din miere, picioarele mele se ghemuiesc ca ața de pe fus și fu el de doua ori răsărit și doar un apus, dar mai presus sunt diamantele din carne vie, carne ce e crudă și nu uită de nici o știre.

Ce ochi naivi au privit spre un alt nestemat, nu s-a uzat, s-au destrămat. Mi s-au destrămat ochii sub canapele noi, sub covoare, sub pașii lui de sub picioare. Ce ochi naivi cerneau priviri ascunse, pași pe parchet, gânduri încătușate cu scuze. Doar scuze pe pielea mea, doar scuze pot da. Ce folos au cuvintele mele peste ale Lui? Ce folos au gândurile mele când nu mi le spui?

Ce buze ar atrage alte piei sculptate, ce buze o să am în gând astă noapte? Ce fel de buze aștept azi, ce fel de cuvinte ascunse îmi ascunzi pe unde lungi și cât mai lungi. Mă alungi și mă acuzi că-s o nebună. Spune-le lor ca nu-s nebună, ca-s eu cu mine și poate vreau doar o Lună, o Lumină. O boltă pe cerul cu pături din sticlă, mă udă. Stă să plouă și mă udă…

Ce mâini mă rog să-mi fie legate? Ce mâini îmi zgâriau pielea neadaptată? Poate-s acele mâini ce știau odată să nu se împartă, să nu fie legate, să nu fie pătate, să nu fie uitate. Aș vrea ca mâinile astea doua să nu fie uitate de El. Poate o să-mi fie sculptate din oțel, poate o să-mi fie tăiate din oase și el. Poate o să încetez să scriu povești ce nu puteau fi scrise și poate îmi pierd și celelalte scuze.

Ce gânduri spre rânduri neputincioase mă aduc aici, ce gânduri acre sau dulci mă sugrum? De ce ai tremura la ce spun acum? Atunci eu de ce tremur când e un rămas bun? Ce dor de ducă mai e si ăsta, când gânduri îmi imită sinceritatea? Ce gânduri încearcă să mă mintă, ca apoi să mint în continuare, sa îi mint pe toți când pe El îl doare? Ce gânduri îmi zdruncină liniștea acum, ce mă face să cred că va fi mai rău de atat? Ce mă face să cred că va fi mai rău?

Cum să sper, cum să nu disper, să nu obosesc în drum spre mine, sa mă adun măcar pe o hârtie? Cum să nu-mi mai fie frică de bine, cum să-i spun că o să se termine? De ce nu mi-e frică de nimeni, dar de mine… Dar de mine…

 

Advertisements

2 thoughts on “Din perspectiva unei curve.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s