Blocuri.

tumblr_n252uo4IHu1sol04ro1_540

Se dărâmă blocuri. Tu știi? Se dărâmă blocuri de sticlă în sufletul meu, calc pe cioburi deschise spre dureri noi. Calc pe sticle, calc și-n minte și-n suspine și-n apusuri. Știi prea bine, calc pe mine și pe tine și pe ei, din când în când și pe tei și mușețel, sunătoare ce-mi sună tare, și mai tare. Sunt blocurile ce se dărâmă și totul dispare.

Se dărâmă blocuri de oglindă, mă văd pe mine pe tine și alții care strigă. Mă văd acum și poate mâine, dar nu știu cât va ține, cât mă va ține, mă văd trecuta printre toți și toate mai puțin trecută prin mine. Mă văd spartă în oglinzi și-n ochi, mă văd îndepărtată de cei dragi. Ce draci îmi zgârie oglinzile și-mi ronțăie omizile ce-mi creșteau fluturii din minte? Ține minte, tot ce minte nu se prinde. Se ascunde prin oglinde, prin oglinde și oglinzi printre tot ce prin ochi vinzi.

Se dărâmă blocuri de gheață și-n minte am doar o speranță. Se dărâmă gheață ce îngheață-n suflet, se dezgheață-n palme. Tu nu mă ierți că am lăsat totul pentru mine, eu nu mă iert că am lăsat totul pentru mâine. Voințe ce-s nespovedite și dorul nu mai arde ca înainte. Blocuri de gheață se dărâmă în sufletul meu azi și e frig și doare, dor ce-mi îngheață apele-n vene. Șaptezeci la sută gheața-n mine. Tu știi bine, nu poți vorbii cu mine acum. Pleacă și ține minte acest drum, ține-mă minte ca mai demult și nu mă stinge, ia-o ca un nou început.

Se dărâmă blocuri de scrum și-n minte acum sunt zdrențe străine, plapumi în vine și vise-n plămâni ce storc aerul ca pe o rufă și au miros de trufă dacă te apropii și-mi dai să te respir. Se dărâmă blocuri de scrum într-o tigaie, pe un drum, lângă o Lună și a trecut o lună și nu știu cum să nu mai plâng, să mă adun, să scriu ce am să-ți spun. Am să cânt cu stele iar, din nou am să scriu pentru muze să nu aibă nimeni cine să acuze, să nu aibă nimeni cine să mă apere sau să mă confunde.

Se dărâmă blocuri de lumină și iar licăre și iar mă trimite și mă reține, mă retrimite către altcineva. Eu nu mai vreau să trăiesc așa. Lumina ba e puternică ba nu o pot vedea. Blocurile se dărâmă, așa și ultima speranță a mea. Așa și așa, așa mă voi ruga să ajung măcar la pragul unde pot măcar uita.

O să mă dărâm odată cu blocurile azi și n-am să țip la tine pentru că m-am retras. Și n-am să-mi dau dreptate pentru că nu am azi. O să mă dărâm odată cu blocurile și am să-mi iau rămas bun, nu o să mă adun, nu pentru tine. Nu o să mai rasuflu. Nu. Nici cel puțin pentru mine. Azi mă dărâm cu blocuri și nu știu dacă mă va rezidii cineva și azi vreau să nu mai vorbesc despre asta pentru că am să te omor. Să nu vă fie dor. Dorul doare.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s