11:16 PM.

 DSC_0086

Aveam doar 5 ani când am simțit. Am simțit cum plâng, cum doare, am simțit frigul în obraji când am plecat singura la drum spre tata. Mi-era dor, nu mi-era frică.

Apoi aveam 7 când am văzut bucuria din ochii bunicului când îi ziceam “Aonul taie” și el căuta avionul debusolat pe cer. 7 ani când am văzut animale chinuite la televizor și mi-au dat lacrimile. Am zis GATA. Gata. Și mi-am luat un carnețel unde mi-am notat “Eu vreau să ajung doctor.”

12 ani când am simțit dragostea. O dragoste îndepărtată. O dragoste neînțelesă, pierdută, uitată, care m-a învățat multe lucruri care le pot evita astăzi. 12 ani, atunci când m-am hotărât să-mi deschid jurnalul și să scriu ”Când copilul meu va face 12 ani o să stiu că s-a maturizat. “.

14 ani să realizez câtă tristețe se află după sentimentele aruncate ca pe un gunoi. Dezamăgire, încep să simt frica în oase, durerea ce macină.

Astăzi 18. 18 ani și o viață în față. Tot ce am e un pumn de sentimente neterminate nedeterminate și pustii ce-mi accentuează descompunerea trupească și cea psihică și cea morală, care mă pun la pământ și mă controlează. Azi 18 ani împliniți și o povară, simt frica în orice celulă și asta mă omoară. Azi în drum spre a fi Doctor și mâine mă răzgândesc. Azi sper în alt decor și mâine reconstruiesc.

Degeaba adun informații care mă înalță dacă tot ce caut e o speranță. O speranță pentru mine? Sunt pierdută. Mă poți găsii tu? Am 18 ani și doar viața asta Acum. Doar o singură tremurare a sufletului mă face să mă răzbun. Doar o singură șoaptă țipând mă face să mă sugrum. Doar o veste mă face să mă pierd pe drum. Sentimente rare peste trupul meu, dar dese ce pot să spun? Iubesc azi și mâine urăsc. Sunt copil sau poate doar glumesc. Cineva poate glumește pe seama mea, mă controlează și nimeni nu credea că se poate asta întâmpla. Sunt eu, dar mereu altcineva. Nimeni nu mă poate cunoaște, nici eu nu am facut-o.

“Frica e cel mai mare dușman al omului” am citit undeva. Mor de frică, în fiecare celulă mi-e ascunsă. Mă poți ajuta? Aduna-mi frica și fă-mi o pătură groasă din ea, mi-e și frig noaptea, vin-o în camera mea. Simți? Simți frica și frigul din pereții mei? Oare care e motivul? Ți l-aș spune și ție să te ferești de el.

Cititor ce-mi ești tu azi, poate mâine o să mă lași. Azi am 18 și prea multe sentimente. Vin-o să mi le iei. Fă-mă să simt nimic, ia-mi tot ce vrei. Sunt goală, se aude ecoul de mă vei striga de Nicaieri.

Advertisements

6 thoughts on “11:16 PM.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s