În întuneric pe timp de zi în noapte.

tumblr_mzyst79s4b1r5fk2uo1_1280

Cer brăzdat de flori reci de sare, cer mâna lui și-apoi mă las ușor alunecată pe trupul lui în jos. Priveam tavanul felinarului în care eram legați cu cabluri și controlați de Zei, ochii Lui priveau în gol și derulau filme vechi ca un televizor fără telecomandă. Era rece, eram rece. Frica intră în oase și ne degeră. Dar ce frică era aceasta când corpurile ne erau aproape? Ce frică era în noi când nimeni nu ne desparte?

Parfumul blugilor lui negrii, cusuți în salvie și neguri plini de stele, un joc al naturii cu universul. Mă fascina. Da, mă fascina o pereche de blugi ce-i stăteau strânși pe picioare și îi vedeam orice defect, orice afect, orice mă făcea să-l vreau. Și mai era ceva, părul ce-i cădea pe față, drept, lucios, luminat de-a felinarului floare de mușețel. Asta mă făce să-mi ating buzele de genunchiul Lui. Simțeam pe buze scame și mă gândeam că-s haine dar nu voiam să-l dezbrac. Încă-mi țineam buzele lipite, în timp ce și el cade în genunchi și mă privește.

Dacă în momentul acela un fotograf plutea în Univers cu un aparat extraterestru și prindea acel moment, un pictor era fercit să facă un tablou cum și-ar fi dorit. Dar nu era. Era doar noaptea ce ne purta și doar noi doi ce între timp ne-am pierdut hainele și ne-am deschis ușile propiilor case străine de noi, ne-am sărutat, pentru prima oară în acel Felinar. Era aproape beznă și lumina nu prea aveam, dar aveam simțuri, iar sânii mei simțeau că-s atinși de ușa lui din cărămizi, umedă și rece de la frig.

În lipsă de spațiu la figurat, fiindcă întreg Universul probabil ne-ar fi ajuns dacă puteam zbura, a trebuit să-mi urc picioarele pe umerii Lui să mă-ncalzească. Și-a reușit să mă țină strâns în brațele lui fără să mă rănească, făcea din mine o iubire șarmantă, mușca din buze ca din ciocolată și nu uita să savureze o noapte-ntreagă.

Pielea lui era ca un lipici ce-mi asorbea fiecare celulă și simțeam că-s din ce în ce mai funerară, simțeam că am un gust amar și vedeam cum zboară o cioară printre stele și face să plouă cu pene. El nu o vede, dement încearcă să-și satisfacă propria plăcere. Nu mă crede. Confuz ridică ochii și mă privește, îi văd încă imaginile cum se derulează. Îl iau în brațe încep să plâng și îi înfig unghiile în spate. Poate fi plăcere, poate fi durere, poate fi orice ar putea face o femeie.

Și-un Univers absoarbe Răul și Binele și-l face Unul, de aceea câteodată existăm mai presus decât Noi înșine și privim spre alte Lumi să scăpăm de normalitate, de rutina de zi cu zi. Poate că Universul e o altă lume în care putem fi, acolo va fi mai bine sau mai rău, depinde dacă ai sufletul ușor sau greu și dacă Diavolul te ademenește mai repede decât oricine altcineva.

Advertisements

One thought on “În întuneric pe timp de zi în noapte.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s