Ma pierd.

tumblr_mz9ic9UX951scwp63o1_500

Catedata simt cum ma pierd de mine. Nu-mi mai simt bataile inimii, nu-mi mai simt rasuflarile. Ard . Simt cum imi ard obrajii, simt cum imi tremura buzele uscate si amare. Ultima tigara si-a lasat amprenta , macar ea…

Adie vantul rece ce-mi ingheata pielea, incerc sa trag de gluga mai mult dar isi face loc singur. El isi facea loc singur sub aripa mea chiar daca trebea sa se zbata sa-mi intoarca privirea , era usor pentru mine, probabil n-am apreciat destul. Probabil eu doar imi desenez visele-n fum si apoi le pierd pe drum ca sa-ajung la fel la inceput si sa-mi mint iar un trecut…dar eu nu pot sa-l mint, sa-l uit. L-as stinge ca pe ultima tigara. Cu ura. Cu toata determinarea de a omora un om pe care-l urasc doar prin rasucirea chistocului.

Bate ceasul Tic – tac si iar ajung sa vorbesc cu peretii , ei ma aproba , asulta tot ce zic desii-i lovesc cu pumni ce dor. Si ii simt. Ii simt ma cum ma furnica varful degetelor cand mai ating amintiri. Mai ating parti din mine, parti din mine nebune dupa iubire si iar incep sa plang, si iar incep sa tip, si iar adorm pe perna uda. Iar si iar si iar, parca unele zile se repeta la nesfarsit, aceleas cuvinte , aceeas idee, aceeas rezolvare, am nevoie de aceeas putere. Niciodata nu se termina…

Ochii-mi sunt pierduti de pace, inima ce nu-mi mai zace, bate agitata-n piept. Vreau liniste, vreau o clipa de liniste. Vreau din tot sufletul o liniste trupeasca, dar nu pot controla nimica. Ma simt controlata, ca o marioneta ce-si joaca rolurile nu pot sa ma opresc pana nu fac ceva, fie ca-i bine sau rau. Vreau sa ma opresc! Opreste-ma Tu daca poti.

Ma simt incoltita de umbre , ma cert cu mine pe strada , nu-s nebuna. Nu-s nebuna, serios …Stai…stai, stai,stai doar nu crezi….doar nu crezi si tu ca-s nebuna. Doar nu crezi si tu ca-s nebuna si ma ocolesti, ma lasi singura sa ma cert cu mine. Haide, hai vino si cearta-ma si tu . Zgarie-ma la fel cum ma zgarii si eu cand ma inghite noaptea, apoi saruta-ma la fel cum ma saruta si ea .

Mi-e frig, imi desenez din aburi toale, si ma imbrac bine. Ma sarut cu aerul si ma face sa ma simt chiar euforic. Ma simt imbratisata de crengi ce ma-nteapa-n piept. Ma mananaca, ma scarpin pana-mi da sangele.

Nu mai simt nimic… nu stiu, mai stii? Eram nebuni sa fim nebuni, iubire. Stiam sa fim copii, azi suntem prea maturi iar maturitatea strica iubirea. De aceea oameni mari nu mai iubesc. Mi-e frica sa fiu un om mare.

Alerg de mine cateodata si stau sa ma gandesc, oare a cata fata? Oare a cata fata am fost pana azi incercand sa ma pastrez.

Advertisements

6 thoughts on “Ma pierd.

  1. “Mi-e frica sa fiu un om mare.”

    Dacă stai să te gândeşti la toată rutina, seriozitatea care nu-şi are locul, lipsa spontaneităţii şi slaba intensitate a trăirii emoţiilor….da, e groaznic să fii om mare.

  2. “Nu-s nebuna, serios …”

    Glumind un pic, spre iscarea unui zambet – cat de mic -, Nimeni Altu’ spunea ca “cine se crede sanatos e de fapt cel mai bolnav” 🙂

    Pe partea pragmatica, slabiciunile fizice/psihice sunt cele care ne formeaza ca oameni si, de ce nu, ca artisti – caci noi, scriind, suntem artisti -, mai buni sau mai slabi.

      • Asa este! Si Nichita Stanescu avea o vorba:

        “Auzi, bă, Gore, ei o să rămână nişte ziarişti toată viaţa, noi o să rămânem poeţi toată moartea!”…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s