Niciodata.

tumblr_n6408hUXyy1sy6m2qo1_1280

Niciodata este mai aproape decat iti imaginezi.

Amabil zambet mi-a daruit pentru prima data. Era un fel de doza de Morphina, un pic de fericire impletita cu un pic de tristete, presarate cu un praf solid procurat din esente de portocali. Coaja de portocala il tinea treaz. O uscam pe masuta din dormitor. Voiam sa-l am zi si noapte. Voiam sa zburam zi si noapte. Pai cum tu nu stii? Eu cu El zburam in noapte. Era barbatul pe care si-l dorea orice femeie. Ce-l care te ducea pan la stele, printre ele la propriu. Era. Pentru ca s-a dus. S-a risipit in noapte odata cu mine. Si eu m-am dus. M-am dus sa-i soptesc “ Niciodata nu exista, si daca ma intrebi daca vreau sa te mai vad o data, o sa-ti raspund NU. Eu NU vreau sa te mai vad o data. Eu vreau sa te vad pentru totdeauna, nu vreau sa pleci niciodata. Desii ai plecat odata capul respectos. Eu nu vreau sa te comporti asa.Comporta-te cum simti. Iti sunt orice-ti doresti. Iti sunt…iti voi fii.”

Ma plimba pe culmi inate cu gesturi gentile si pline de mine, fiindca eu-L doream mai mult decat iti poti dorii tu insasi viata. Ma facea sa-mi aud  ecoul in palme cand ma aseza pe cearceaful rece, ma invelea cu pielea Lui si-mi soptea ” Frumusetea ta pe pielea mea iubito am iubit-o si nu o voi uita o data, o voi uita niciodata-n noapte si o sa-mi ramana ca o umbra sudata-n piept, o sa-mi ramana la nesfarsit”  Si am zambit. Nu-mi pasa cat va dura atata timp cat Niciodata se va termina. Eu nu eram demna de El pe cat imi era El demn si sufoca privirea cu calmul Lui de fier, si-mi sufoca privirea.

Imi curgea prin vene mai dement ca niciodata cu parfum de ciocolata ce-mi sculpta carare dupa carare. Imi tremura ca o coarda de chitara-n piept cand isi pierdea firea nebuna ma strangea de mana si eu-L priveam timid cum ma atinge pe ritm. “Ritm al inimii batai ce se scurg prin ochii Tai.” ii spuneam, si-si ridica privirea parca oarba , privea in vid fiindca simteam iubirea-n jurul Lui cum m-a invelit .

Un infinit de sarutari in prag de luna plina de noi , in prag de iarna in culori. E cald in casa , cald si-n noi un fel de Rai perpetuum in care ma tot pierd cu El de mana si alerg nebuna, si-L sarut. Il sarut atat de tare incat sper sa-mi citeasca-n ochi “ Nu te oprii niciodata”  si am citit in ochii lui raspunsul ” Nu ma opresc niciodata“. Imbratisati in patul amintirii vesnice cu aroma de cafea si  gust amar de tigara , cu parfum de portocala in plina seara.

Ce dor imi e sa-mi fie dor de El iara in aceeas seara cand il simteam cum ma doboara, dar mi-e si dor sa-L vad seara de seara cum ma ademeneste ca o fiara, dar niciodata , niciodata nu mi-a aratat cum e El defapt, isi pastreaza secretul bine ascuns in privire de aceea scoate tot ce-i mai bun din mine, fiindca niciodata nu m-a lasat sa aflu cum e El defapt.

 

Niciodata nu poate fii sfarsitul. Daca ar fi sfarsitul , inseamna ca suntem nemuritori. Am murit de prea multe ori incercand sa aflam ce se ascunde in noi si mai departe. Niciodata e mai aproape decat te poate duce gandul iar El e aproape niciodata aici.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s