Piele atinsa doar odata.

tumblr_mtdnn5f1yE1r2p77io1_500

Am degerat departe de el . Mi-e frig , mi-e frica.

Atingere stearsa pe obrazul meu , fata-n palme, zambet inradacinat de vise . Fantana de nopti stinse ca o flacara dintr-o lampa, aplauda din palme atata de tare incat imi bubuie timpanul, imi mangaie capul, era aspru. Aspru-n palme, asprul pielii ma omora, fiorii glasului ce mi dadea ma facea sa tresar si sa tresar sa ma apropii de el si sa-i cad in brate. Asprul buzelor crapate la sfarsit de octombrie imi creeaza o furtuna interioara, o toamna continuua agatata-n ganduri vechi.

Sunt putin excentrica cand vine vorba de el, fiindca-mi tine-n palme inima si o ajuta sa pulseze. Sunt putin confuza cand ma gandesc la el, flori albastre de Nu ma uita , ma uit in ochii lui de fiecare data si ma pierd, de aceea pierd pe drum cate un gram de fericire, pierd pe drum cate un gram din nemurirea lui.

Desi-s buze in buzele lui, timpul ingheata, timpul ingheata acum. Ecou al sarutarilor lui pe propria lenjerie ce-mi imbraca patul , piele din pielea lui cusuta-n cearceafuri, rasete, cuvinte, rasuflari imbibate in pereti ce-i storceam in fiecare seara sa-i aud curvintele cum zboara. Ma omora. Iti spun ca ma omora o data , iti spun ca ma omoara a doua oara cand imi mangaie timpanul cu pulsul sau de mult pastrat, pulsul sau ce-mi prea bate-n vene, imi imbraca ochii cu gene calduroase din ochii-n ochii mei vad voalul propriei fericiri neatinse. Prea euforica pentru seara asta, un pic cam pierduta, pisata de timp, un pic cam prea atasata de el.

Dansez cu aerul rece langa propriul corp , ma dezlipesc de real si imi impletesc corpul cu sufletul lui ce-mi doarme-n inima. Ii simt respiratia calda , insa nu indeajuns de calda pentru mine. Ii simt ochii cum mai tresar cand eu in pasi de dans ii sar pe propriile lui picioare, si-i fur ultima lui stare . Stii? Stii cat de responsabila ma simt pentru viata lui ce-mi  sade-n piept si orice miscare as face poate fii considerat un defect. Orice pas gresit poate fii considerat efect. 

Mi-aduc aminte si acum ca singurele noastre cuvinte le citim nu le vorbim, si mi-aduc aminte ca atunci cand nu vorbim  ne zambim letal. Sarutul lui ce-mi invelea corpul de noapte buna, ma pied de el pe zi ce trece, ma pierd de el… 

Ma las jos haotic si-mi tarasc corpul dupa mine pe parchetul ce ma ardea sub mine, pielea lui de catifea pura, fierbinte ca lava, spatele lui fin imprimat , atunci in palmele mele, acum pe palmele mele. Mi-aduc aminte cu tacere, fiindca era un moment de placere. Dor de el, eu-un dor nebun, ma amesteste , ma distruge pe diauntru . Unii-mi spun ca-s nebuna. Sunt nebuna pentru ca-l iubesc.  Altii-mi spun ca-s pierduta. Intradevar au dreptate, iar dreptatea-i in mine, fiindca asta-i adevarul sunt pierduta fara el , iar el cu siguranta fara mine. Acum il caut pe strazi si aprind felinare fara foc, il port pe al lui in palme. Acum il caut fara frica, frica i-am lasat-o lui in brate . Desii mi-e frig nu are cine sa ma incalzeasca , inghet pe drum dar nimeni nu poate sa ma opreasca. 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s