.

tumblr_n6ipvb0zfo1scay2xo1_500

Tu mi-ai speriat ingerii.

Cand casa mi-era goala, golita de trecutul ei plina de ecoul rasuflarii tale. Adio soare!  Ii spun adio ca un nou inceput al vietii , cand gerul ma saruta in creierii diminetii pe obrajii calzi ca focul, dar mai murdari decat jocul asta. De ce ai ales sa te joci? Intreb asta cu toata jena, astept un raspuns si spun tare… Astept un raspuns!

Plina de tot dispretul cu flori de gheata-n mana, ochii-n palma,buze calme, ciupesc propria piele, ma sperii de umbra ce ma  tot pierde. Am invatat ca-n viata pana si umbra te paraseste, sa calci discret pe  scuze ca nimeni nu te intelege , sa musti un pic din buze ca nimeni nu te va asculta si cand ajungi acasa focul inimii te va spulbera. De ce?

De ce pana si in ziua de azi iubirea-i un dar? Dar eu-am un dar ce pot sa-l dau? Dar tu-ai un dar ce poti sa-l dai mai departe de scuze? Mai departe de acele muze? Mai departe de cuvinte, de ceea ce ea simte, de tot ce minte . Si vantu-i infidel. Ca-mi atinge parul mie si altora cu acelas ger. Si ma cuprinde , ma arunca, ma prinde in acelas fel. Si strig… Astept un raspuns al intrebarii de ieri.

Aud soapte-n palme si-o mie de sfaturi in ecoul oglinzii , noptii stravezii, ganduri aruncate, vise spulberate, atac de panica al timpanului , aud voci suparate, si voci aglomerate, umbre-ndepartate. Tu mi-ai speriat ingerii de nopti uitate si-ai impodobit secret pe  buze, si-ai taiat praf , mi-ai pitit muze. De unde atatea scuze? De unde? Cand eu vorbesc cu peretii. Vorbesc cu oglinda oglinzii mele ce ma tinea , oglinda sufletului ce-mi datora timp. Timp de mine ca de tine-am tot avut. Si timp cu aripi ce am cusut si mi-ai descusut.

Mi-ai descusut podoaba cerului albastru si mi-am tesut norii ce-mi cantau ecoul diminetii. Calc pe pielea ta ca si cand as calca pe asfalt. Rece, fierbinte ma-nfioara, e dulce, amar  ma lasa confuza, ma prinde de bluza , cu mana pe buza , cu ochii-n ochii mei sopteste poveste ce-mi zguduie sufletul orbeste.

De-ce-mi zboara sufletul fara tandrete si-mi pierd pe drum firul cu care-am tesut o tinerete, alerg de ea, alerg de mine, alerg de tine, alerg si pare ca nu o obsesc niciodata. E doar o alta viata in care incerc sa ma-nteleg , o alta viata in care ma trezesc sa te-ntreb , ma trezesc sa te trezesc. Oare de ce mi-a omorat ingerii sculptati din pielea ta, acum cand rad se vede dar nu  pe pielea mea.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s