Nebună.

tumblr_n00z4qCDAf1re3n7mo1_500

M-am uitat la el si am avut impresia ca-s nebuna la cat de bine-i cunosc ochii asemenea Desertului ce-mi taie zborul. Nisip in ochi. Da. Exact. Nisip in ochi purta, calcam adesea pe  retina sa. Ma tavaleam in pupila sa si adoram cand batea vantul sa-mi zboare parul la fel cum isi lasa si el privirea in jos cand trecea pe langa alta lume. O noua lume. O noua lume se etala in fata lui iar el era pierdut in ecoul meu .

Ecou pierdut de suflet ce-mi cerne cerand sa-i sorb buzele pierzandu-mi umanitatea si iar aveam impresia ca-s nebuna si ca alerg ca disperata. Suflet pierdut pe crengi de brad cu-o inima de ” Nu stiu ce sa mai fac ,il plac.”  cu-un dor nebun, cu flori la sani si-un puls fragil dar inca bun. Spune-mi tu ce am sa spun cand cad si tip pe-un ritm confuz, ca-mi e confuz si el in palme si-il indrum dar inca doarme. Ce frumos doarme…

Cu ochii uitati pe alte culmi, de ce ma mai chemi doamne daca n-ai nimic sa-mi spui? Si-mi spune el cu-un glas mai  tanar ca-s ca un inger  . “Esti ca un inger.”  . Ger ce-mi ordona chemarea, gem in timp ce-mi uit calea in timp ce-mi invaluie casa cu pielea sa moale ca matasea. Imi invaluie casa. Casa mea ce-mi era goala . Sunt plina de ceara fiindca ma topeste si cu fiecare rasuflare mai rau ma-nveleste.

Am avut impresia ca-s nebuna cand il luam de mana si simteam cum ii alerg prin vene si cad la fiecare bataie de inima , si cant la fiecare sunet de vioara ce-l scotea, si dansez cu el in mintea sa. Ce ma mai mintea…  Ce ma mai mintea in prag de rasarit ca-mi spunea ca nu la mine s-a gandit. Si imi cosea un zambet tampit pe fata si ma imbraca cu pielea sa dimineata de dimineata. Ce viata…

Ce viata sculptata-n fum, acum vin, acum plec, acum merg drept pe-un drum. Eu nu  stiu ce ar fii trebuit sa adun, dar stau langa o gradina cu brazi plini de  spini si  de ganduri in care ma gasesc. Chemarea urletului dintr-un suflet omenesc. Unde gresesc? Unde? Cand eu inca ma gandesc la cum imi zambeste el  si  incerc  sa depasesc momentul dar am impresia ca-s nebuna si ma droghez cu propriul aer, si incep sa-mi injur propria umbra ce ma tot urmareste cand vreau sa fiu singura. Realizez ca vorbesc cu o pasare deabia cand imi canta la ureche despre El. Si nici nu mi-am dat seama ca-i sunt pe pieptul lui si ca-i  fumez aerul nebun.

Si ma intrebi de ce-s nebuna? Intreaba-ma ca sa te-ntreb. Ca-n clar de Luna eu scriu cu stele si rad de mine fiindca rad de ele . Ce cantec imi intoarce ecoul tarziu in noapte. Pare ca-i al lui. Si ma las usor purtata pe aripile corbului. Patinez pe sticla  cand ma gandesc ca-s pe umarul lui si ca-mi duc veacul stand respirand aerul lui de “Bine-ai revenit.” privindu-l atent in ochii lui demni de nisip ce-neaca marea de oameni si-mi zambeste doar mie. Pot sa spun ca am incremenit.

Cu urmele pasilor in mana plec capul spre a lui mana ce ma mangaie  usor  de “Somn usor.” si-mi permit sa-i  zgarii buzele usor, sa-i desenez cheia mea pe buze si fara alte scuze sa-l sarut pana se pierde-n mine la el cum si eu ma pierd in el. Niciodata n-am sa ma pot aduna complet, fiindca am impresia ca-s nebuna si am impresia ca si el gandeste la fel. Si-i  place. Ii place. 

Advertisements

One thought on “Nebună.

  1. Pingback: Nebună. | Wild eyes open… | radupopescublog

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s