Restu-s doar scuze.

tumblr_lptjy7uyAV1qm7hbno1_500

M-am departat de mine. M-auzi?M-auzi? M-am indepartat de mine. M-ai indepartat de mine.

La umbra celui mai frumos trandafir,zaceam. Zaceam sprijinita de tulpina inca umeda de la roua dimineti. De la lacrimile lui. Imi plange-n suflet si nu vede cat de mult il iubesc. Nu vede, el nu vede cat de mult imi pasa. Stand stana ca o statuie ce incearca sa se clatine, puterea de a mai fii odata om nu exista decat prin el, iar daca el ma crede inexistenta, atunci SUNT inexistenta. Sunt prea mica in ochi lui, prea mica…

Eu-mi rup sufletul si-mi cos aripi ca sa-i ajung la ureche si sa-l fac sa adoarma frumos. Eu am sa-mi rup sufletul zic. Am sa mi-l rup. Eu-i merit iubirea eterna care a zis ca nu va muri niciodata. Am sa-mi rup sufletul si o sa-mi cos aripi sa zbor, sa ajung la inima lui si sa-l ajut sa-i spun ca m-a lasat a nimanui, ca eu prin el traiesc, ca eu prin el sclipesc.

Legata la ochii cu panza din care Luna se coase si descoase incercand ceva sa-mi spuna. Nu se aduna si nu ma aduna sunt imprastiata peste tot pe drum si nu-mi gasesc calea asa ca aprind o tigara si trag fum dupa fum. Legata la ochi cu acid, nu ma lasa sa ma decid asa ca aleg sa alerg vorbind, cine ma aude nu ma asculta cine ma asculta nu intelege nimic.

De luni de zile ma cert cu Luna, ca e singura ce-mi stie povestea. In fiecarea seara la geam imi tai bucati din suflet si i le trimit sa-mi spuna ea clar ce simt. Eu nu mai stiu cine sunt si de unde am venit… il caut pe el printre stele , il caut pe el in rasarit in cauta in orice lucru marunt ce-mi sta in cale sperand ca e el cu o simpla floare. Dar eu-i zac la picioare… atat de mica sunt…atat de mica.

Numar frunze de artar din copacul sufletului ce-l scriu si-l rescriu de fiecare data . Lipesc povesti ce se dezlipesc la adierea sufletului, pastrez povesti ce se indeparteaza cand ochii-mi vad ce nu trebuie sa-mi vada de aceea stau legata cu-o patura de panza poate curata, poate murdara, nu vad deci nu simt, nu poate sa ma doara.

Desculta-i calc pe piele si o simt prea rece. Atat de rece incat simteam ca-s incuiata intr-un congelator de regrete , plina de sete si imi simteam sangele cum mi se opreste-n vene, imi pulseaza inima cu putere si-mi cere sa ma indepartez de tot ce ma omoara. Dar tot ce ma omoara  e el si nu stiu ce e mai rau sa plec sau sa raman?  Sa mor pe loc sau sa mor pe drum?

Imi musc carnea din adins adanc, vreau sa-mi treaca, vreau sa-mi treaca aceasta sete de el si sa-l cuprind in aerul meu de” Prea frumos era candva” si sa-l inchid in cusca mea de ” Te rog stai aici toata viata “. Imi simt pielea cum mi se intareste-n cuiburi, fiecare cu povestea lui. Asa-mi spunea odata” Ficare cu povestea lui. ” calca discret printre scuze si se intorcea doar sa se amuze.

Am asteptat prea mult pentru o clipa de caldura invelita-n imbratisari ce-mi zaceau in suflet de mult dar nu acum. Acum e loc pentru a ma ridica in ochii lui, in ochii ei, in ochii vostri, sa nu mai stau sa pier la picioarele nimanui crezand ca se va obosii sa-si arunce privirea cea rece spre mine. Acum sunt mare, sunt peste puterea lui de a ma curpinde, imi spunea “Intoarce-te.”  iar eu nici nu indrazneam sa-mi intorc privirea. Am asteptat prea mult , din partea lui au fost numai scuze.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s