Lasa-ma sa uit.~ imi spun eu mie.

tumblr_n39pktfiT31rqbmmzo1_500

“Cuvintele nu tac, dar spune-mi tu de ce-ti tii cuvintele pe limba? De ce ti le inghiti? Ce gand te distruge incat sa nu mi-l zici?”

Surd ca insusi surdul in pas de razboi cu doi oameni plini de foi. Foi, ziare, reviste, ce noi nu putem descifra, noi nu putem cita suntem deja cititi de oameni care cred ca esti controlat de parinti. Surd ca insusi surdul plec capul si ii ascult, cum scuipa flacari si cauta un trecut ce-a trecut. “De cand alergi tu de trecut?” ma intreba, iar eu ma uitam la cer auzind privirea sa. Auzind-o fiindca nu o priveam, desii eram ca un surd eu il simteam. De cand alerg eu de trecut? imi ziceam dar nu ma auzeam. De unde atata liniste cand tipetele astea ma doboara? De unde atata lume calma?

De cand si florile si-aduna cununa dupa cununa si se cununa in zori de zi in cantul oricarei ciocarli. Ia zi baiatule tu stii cum e sa te-mpiedici de vise vii si-apoi sa revi la viata de zi cu zi? Scriu poezii ca asta mi-e darul si desii arunc paharul caut sa-l repar, dar in zadar. Ma pierd ca un om ratacit pe sub paturi si-ncerc sa-adorm cu ochi-nchisi , cu ei deschisi am tot dormit si acum mi s-au uscat, ma ustura si vantul si aerul ce mi-l expiri si-ncerc sa uit trecutul fara sa-mi dau seama cate-mi dau la schimb.

Inghit amarul si simt un vesnic camp de forta ce ma tine pe loc, mai am ceva de realizat si pare ca nu ma agit deloc. Bat pasul pe loc si ma pierd in ceea ce am fost fiindca iti admir curajul de-ati da ultimul adevar pe oameni cu care ar trebuii sa stergi cu ei pe jos. Nu-i de folos. “Nu-i de folos.” asa-mi spunea si ma facea sa-mi plec capul in fata lui sa-i spun ca-s singura si nu-s a nimanui, sa-i spun ca-s sincera si pierd totul din mine si-apoi tot eu-s aia care ma cauta pentru a incerca sa fie mai bine. “Ai grija de tine.” imi spunea dar eu inca alergam de asta, nu m-am prins defapt ca el voia decat sa ma ajute cu ceva.

 Si calc pe ace nu stiu ce-mi face, aer ce doare si simt cum moare, cad in genunchi si adun maci cu care tin sa te imbraci si-adun si frunze de artar cu care vreau sa-ti fac un dar, ce har pierdut de Dumnezeu mi-ai dat sa-l tin dar sa ti-l dau eu, eu niciodata n-am stiut cum sa scap de un trecut. Un scut mi-e zidul iar eu doar un glont, tind s-o ia la goana dar ma-ntorc la loc. Nu mai suport, nu te suport asa ca te rog sa pleci fara sa-ti intorci capul inapoi , asta voi face si eu este mai bine pentru noi. Trecutul eu nu-l vreau inapoi.

Sarut apasat, parca-am uitat cum ma tineai de mana si-mi spuneai ca-s eu floarea cu care cucereai priviri si ca-ti sunt eu viata in care vei putea traii si vei putea murii. Am uitat cum ma pastrai, la fel de repede cum ma si aruncai, tu nu stiai cum sa mai faci ca sa ma scoti pe mine prin tine din peisaj. Nu te mira, eu am fugit atat de departe incat nu ma pot vedea, nu ma voi revedea pe mine cum nu ma vei revedea nici tu. Nu inteleg cum de ceva timp  scriu despre un trecut.        M-am pierdut.Cauta-ma, iar daca ma gasesti uita-ma din nou, din mintea mea nu pot scoate ceva nou.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s