Mult prea tarziu pentru-o discutie.

"The Salvation" Photocall - The 67th Annual Cannes Film Festival

“Lasa- ma pe mine te rog. Lasa-ma pe mine.”

Oftat adanc in adancul tau suspin de Mai si mai stau un pic si mai tresari in Rai. Caci Rai din Raiul tau mi-ai facut mie gard si eu desii incerc nu pot sa scap. Si sap in adancul inimii tale, doare, dar al calauzei chemare imi pare, imi pare rau ca-mi pare-a fi doar o alinare si-mi pare rau ca nu-ti pot aduce la suprafata o alta chemare.

Ecou al glasului tau de portelan cu gust de fier si-un gram de vanilie presarat pe albul pielii tale. Albul pielii tale ma reinvie si-n pasi de vrabie imi iau avant de soim si ce daca-s doar un dor, ce-i ce dorm adorm cu dorul in piept si mor. Eu insa nu mor. Eu inca ma uit pe geam si ma gandesc “Ce s-ar intampla daca adorm?” sa mor si simt cum inima mi-o smulge si niciodata nu mi-o mai aduce si-apoi cineva imi zice ca frica mereu invinge.

Nu se poate, nu se poate ca acum sa pierd si sa raman pe drum,sa-l pierd si sa raman pe acelas drum.Nu se poate sa pierd ultima sansa de a fii om nebun. Am fost cusuta-n prag de iarna si colorata-n glas de toamna, d-aia am vocea aspra cateodata si d-aia tip si-s rece, mai rece ca alta data. Pe ce data ai facut ultima fapta crezand ca-i mai bine sa faci decat sa vorbesti , e mai bine sa scrii decat sa citesti. Nu esti ceea ce esti, esti ceea ce ai ramas, iar dupa atatea esecuri inca mai esti la pas.

Ascult tacerea ta ce-mi sparge oglinda inimii si desii-ti aud pulsul cum ciripeste, iti cos trecutul de o maneca si inca-ti strig “Risipeste-l”. Traind din amintiri doar o fapta buna poti sa faci, sa stii ca n-ai uitat dar defapt uiti sa traiesti in prezent, ce-i mai grav.

Purtata de vant, de mainile lui pana ma dizolv in aerul lui, paralizata de pielea lui, miros de menta, demanta-mi dau ochii peste cap si ma las pierduta. Nu dorm . Eu nu dorm. Nu voi dormii niciodata. Sunt doar un suflet ce iti da alta speranta si te lasa in fata. Eu nu te parasesc, desii Dumnezeul meu m-a parasit cand mi te-a dat si pentru asta eu inca gresesc si tot tu te dai vinovat. O luam de la cap’.

Aprind o floare cu un foc suspin al gandului meu dor, innot in fumul tau decent si zbor, fumezi fumandu-ma incet si mor. Ador sa ma adori , iubesc cand imi cumperi nori, ma bagi sub paturi moi si numai noi doi suntem mereu noi, curati ca primavara, atat de puri incat nu as putea scrie aceste cuvinte fiindca as murdarii coala , eu doar le gandesc si pentru asta te iubesc, fiindca nu m-ai mintit, iar cand m-ai mintit ai venit si mi-ai rasarit in priviri Soarele cedandu-mi tristetea Lunii, in lumea asta unii cred ca eu acum vorbesc despre ei, dar nici unul nu realizeaza ca vorbesc despre Tine iar tu-mi spui mereu ” Lasa-ma pe mine”.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s