Sigur stii ce-am scris aici. Sigur.

tumblr_n2dx61T6tW1rtkcamo1_500

~Eu nu mai vin acasa. Imi port cheia pe buze.~

Suflet in palma suflat in aur pur, imi canta si-mi incanta inima si mi-o ademeneste intr-un sicriu, scriu ce imi dictezi, descriu ce-mi oftezi in ceafa. Ce-mi oftezi in ceafa? Aer rece pe note muzicale pe portativul 10. 10? 10 nu exista desi-ti scriu pe o sticla si-astept o zi potrivita sa te iau de mana si sa alerg cu tine pe o singura data fixa. De ce o tii intinsa? placa asta nu se schimba.

Mi-e frig si mi-e dor , mi-e greu si simt ca mor, mor deasupra lui, ca-i cant si-i incant privirea Nimanui incercand sa par a Oricui desi-s doar a Lui. Adun orice blit al clipirii lui desi nu mai ma vrea si-i cer un sarut de parca i-as cere Oricui. Si cui pe cui se scoate dar de unde cui, cand eu incerc sa incui cu lacat usa din pieptul lui, de unde pui atatea arome in privirea lui, tu o necunoscuta iar eu a Nimanui desii a Lui.

Alerg pe ganduri, prin ele si-apoi alerg spre necunoscute cai, sunt doar foi ce-mi aglomereaza gandirea, doar noi ce-mi risipeste privirea si doar asta ma face sa cant de aceea cu tot ce-ti cant te incant. Nu ma pierde-n trecut, buzele alea moi nu mai au altceva de cunoscut. 

Dependenta de existenta unui suflet plin de el niciodata de mine, calc pe mii de cioburi zambind si mi-e bine, ii urmaresc orice pas care nu-i facut langa mine, fiindca stiu bine ca-i naiv si se plimba pe langa straine. Inveleste cu ele paturi moi si desii-s goi nu-s obsceni fiindca-s plini de noroi si  printre atatea ganduri moi, inca astept sa se intoarca si sa-mi cante ceva despre noi.

Noi?Noi doi eram candva doua pasari ce zburau de la apus la rasarit si nu apucau sa vorbeasca fiidnca ii prindea noaptea facand dragoste zburand de la apus la rasarit, de unde a pus a rasarit o dragoste cu care m-am tot invelit, dar se tot rareste, si mie mi-e frig, se tot raceste si nu mai simt nimic. Mi-e dor de casa fiindca acolo am inflorit si desii mi-esti dorul nu am sa te caut curand. Proabil ma mint, fiindca cu fiecare cuvant eu imi acopar iubirea, timida-ncurc inima si  sper s-o pacalesc, sper sa nu te gasesc.

Ca el mi-era venirea, desii mi-era plecarea si singurul motiv care-mi aducea alinarea. Desi-s prea molesita si prea plictisita, adorm pe perna lui si plang nelinistita, ca linistita-mi sta doar pacea, razboiul mi-e activ, vreau sub carapacea ce ma apara de ceva Radioactiv. Parfumul lui de menta, ma desprind dementa din aces joc fara vreo idee prezenta. Au plecat toate… Au plecat toti… Unde mi-e casa cand o simt invadata de hoti?

Eu nu mai vin acasa. Eu nu mai am o casa. Am cheia pe buze iar el nu ma lasa. Buzele lui sunt ale altei muze si nu e  timp de scuze, cand afara ploua si e frig iar patura mea s-a rarit. Nu e timp de scuze atunci cand vorbim de secrete ascunse, atunci cand vorbim de iubire aruncata-n voia vantului ce se duce…se duce nu mi-o mai aduce… eu nu mai am casa si nu stiu unde sa ma duc, plec capul si rad, e cel mai simplu mod de a trece de trecut. Zambesti si treci pragul razand , cat de rau poate sa mai fie dupa ce ai trecut de raul ce-a trecut. Zambeste cu mine,acum.

Advertisements

4 thoughts on “Sigur stii ce-am scris aici. Sigur.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s