Motivul.

tumblr_n2hvvzSC1l1qgff4io1_500Tu ce simti cand oftezi?Ce simti…Ce simti cand oftezi?

Cad in genunchi pe tarana asta de atatia ani. Sub ea zac zece mii de oase. Zece mii de suflete iesite. Zece mii se rasuflari? Nu. Erau mai multe. Sute de dorinte peste sute de suferinte. Eu nu imi doresc sa fiu nemuritoate fiindca ‘sa fii nemuritoare‘ e o stare. O stare pe care eu o traiesc prin El.

Auzi? Sigur ma auzi. Nu ai vrea sa-mi torci in ureche ca un pisoi pentru a te putea porecli cumva? Eu…eu nu mai vreau sa mai oftez in perna asta fara vre-un motiv. Vreau macar ca dorul de tine sa-mi fie motivul. Fii tu motivul tristetii mele atunci cand pleci departe. Atunci cand glasul tau fals imi sparge timpanul. Atunci o sa oftez. Te rog fii motivul meu. Toarce…Toarce-mi in ureche.

Atunci cand totul se decoloreaza si simti ca esti singurul care isi poate cara fericirea dand uitarii tristetea, ce simti atunci?Ce simti cand oftezi? Te simti puternic? Eu ma simt puternica cand bratele lui ma ating fin pe umeri si ma strang violent.Eu ma simt ok atunci cand sunt singura, dar ma simt excelent cand sunt cu el. Oare-mi e el motivul supararii mele, atunci cand iese pe sub aripile mele calde si intra sub alte aripi necunoscute, sub alte cuiburi nevazute.Oare el e motivul…

Azi sunt singura. Sigura ca si tu mi-esti singur. Sub buze-mi cos cu zahar petale de trandafir si flori de nufar in loc de ochi. Sunt atat de singura incat pot creea jucarii si nori in norii ce-i pot fuma intraga zi. Zii tu ca azi nu e o zi si am sa adorm printre randuri vii.Oare o sa vii? O sa-mi fii?Tu de mi-ai fi o scanteie atunci cand ma agit, ai putea sa simti iubirea unui copil, ai putea sa ma gusti putin cate putin, sa ma atingi mai mult si tot mai mult. De mi-ai fi motivul supararii si goliciunii mele de var topit, de mi-ai fi tu gandul ce ma intristeaza acum. Sincer? Sincer as zambii.

Imi uit calea. Singura abatere este cea de la drum.Nu-s atenta. Atenta eram doar cand isi tragea tricoul pe el intorcandu-se cu spatele, cand isi punea cureaua invers si incepea sa rada. Ce prost. Ce prost gand am avut acum,ca-mi zambesc buzele fara mine si mi-e frig si cald si simt cum ma imbrac in dor , simt ca are nevoie de mine…simt…

Stiu ca nu-mi simti dorul, mai stiu ca nu-mi porti dorul, sunt sigura ca nu ma cauti prin ganduri inainte sa adormi,dar. Dar eu te caut si tot oftez pe parcursul zilei de la rasarit la apus si-mi tot doresc sa-ti caut trupul si sa-l iubesc, si tu poate ca dormi acum dar eu tot oftez…oftez…oftez ce am mai bun din mine si azi, azi sunt sigura ca motivul esti tu dragule. Motivul esti tu.

Ca stau si-ndur cuvinte moarte, soapte a caror cuvinte s-au dizolvat odata cu ele. Aud cum imi toarce-n ureche.Aud cum imi…il vad cum se apropie de mine incet si-si lasa masca de copil serios aruncata jos. Ma ia in brate dandu-mi oportunitatea de a-mi atinge buzele de pielea lui. Ciocolata alba. Era invelit in ciocolata alba. ~Ofetz~ Zambeste larg si ma cheama in adancul lui. Acolo unde numai eu imi beau cafeaua si-mi fumez tigara, acolo unde numai eu ii ascult bataia si-i mangai delicat iubirea.

Oftez din nou. Poate ca-i din fericire, sau poate ca-i din nemurire. Chiar nu stiu ce simt cand oftez, cel mai important este ca el mi-e motivul. EL MI-E MOTIVUL. Si zambesc.

Advertisements

2 thoughts on “Motivul.

  1. Pasesc singur prin nesigur… am cu mine universul ca tovaras de drum ,am cale o amintire dulce ce-mi surade si-mi imbata tristetea toata si pentru o frantura de vis sunt imbatat si pierd drum si univers.Las lotusii sa-mi impanzeasca lacul din inima si o salcie cu ramuri impletite sa planga si ea peste frumusetea ei…dar …lotusii sunt trecatori ;mirajul se rupe scurt la fel de repede cum se stinge o stea care cade moarta ,de piatra,nicaieri,fara sa o vada nimeni,fara sa o planga nici un muritor,poate nimeni nu stie ca s-a stins..dar nemuritorii stiu…si trebuie sa paseasca peste toate moarte …si pe unde ei trec izvorasc fluvii de viata si delte de soare si lotusi….si flori in mii de culori,zboara fluturi zvelti si tristetea lor e viata,si cand le plange inima totul ia viata….si lacul se umple din ce in ce mai tare si totul da pe dinafara de inceput…dar ce folos ca totul e muritor…si ei dau viata si vise si suraderi de soare vesel..
    Acum legea firii incolteste nebuna,iar totul moare,nemuritorii raman singuri cu universul lor ce are sa incolteasca la nesfarsit…Acum ei plang ca in urma lor ,toata viata se stinge ca o faclie in care a suflat Hades,sorbind apoi tot ce e viu …Dar nu renunt.Astept sa intalnesc acea fiinta nemuritoare,sa-i arunc aceeasi privire calda spre focul ei rosu .Dar ce se va intapla daca doi nemuritori se vor intalni ?….eu cred ca totul va deveni nemuritor si in locul lor va plange moartea invinsa si muritoare ca un bibelou spart ,zdrobit de explozia de viata iar cerul lor va fi senin fara nori negri si ploi si furtuni,doar ei si ploaie doar daca le e sete.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s