Motivul.

tumblr_n2hvvzSC1l1qgff4io1_500Tu ce simți când oftezi? Ce simți…Ce simți când oftezi?

Cad în genunchi pe țărâna asta de atâția ani. Sub ea zac zece mii de oase. Zece mii de suflete ieșite. Zece mii de răsuflări? Nu. Erau mai multe. Sute de dorințe, peste sute de suferințe. Eu nu îmi doresc să fiu nemuritoare fiindcă ‘să fii nemuritoare‘ e o stare. O stare pe care eu o trăiesc prin El.

Auzi? Sigur mă auzi. Nu ai vrea să-mi torci în ureche ca un pisoi pentru a te putea porecli cumva? Eu…eu nu mai vreau să mai oftez în perna asta fără vre-un motiv. Vreau măcar ca dorul de tine să-mi fie motivul. Fii tu motivul tristeții mele atunci când pleci departe, atunci când glasul tău fals îmi sparge timpanul. Atunci o să oftez. Te rog fii motivul meu. Toarce…Toarce-mi în ureche.

Atunci când totul se decolorează și simți că ești singurul care își poate căra fericirea dând uitarii tristețea, ce simți atunci? Ce simți când oftezi? Te simți puternic? Eu mă simt puternică când brațele lui mă ating fin pe umeri și mă strâng violent.Eu mă simt ok atunci când sunt singură, dar mă simt excelent când sunt cu el. Oare-mi e el motivul supărării mele atunci când iese de sub aripile mele calde și intră sub alte aripi necunoscute, sub alte cuiburi nevăzute. Oare el e motivul…

Azi sunt singură. Sigură că și tu mi-ești singur. Sub buze-mi cos cu zahăr petale de trandafir și flori de nufăr în loc de ochi. Sunt atât de singură încât pot crea jucării și nori în nori ce-i pot fuma întraga zi. Zi tu că azi nu e o zi unde-am s-adorm printre rânduri vi. Oare o să vi? O să-mi fii? Tu de mi-ai fi o scânteie atunci când mă agit, ai putea să simți iubirea unui copil, ai putea să mă guști puțin câte puțin, să mă atingi mai mult și tot mai mult. De mi-ai fi motivul supărării și goliciunii mele de var topit, de mi-ai fi tu gândul ce mă întristează acum. Sincer? Sincer aș zâmbi.

Îmi uit calea. Singura abatere este cea de la drum. Nu-s atentă. Atentă eram doar când își trăgea tricoul pe el întorcându-se cu spatele, când își punea cureaua invers și începea să râdă. Ce prost! Ce prost gând am avut acum, că-mi zâmbesc buzele fără mine și mi-e frig și cald și simt cum mă îmbrac în dor, simt că are nevoie de mine…simt…

Știu că nu-mi simți dorul, mai știu că nu-mi porți dorul, sunt sigură că nu mă cauți prin gânduri înainte să adormi ,dar… dar eu te caut și tot oftez pe parcursul zilei de la răsărit la apus și-mi tot doresc să-ți caut trupul și să-l iubesc, și tu poate că dormi acum dar eu tot oftez…oftez…oftez ce am mai bun din mine și azi, azi sunt sigură că motivul ești tu, dragule. Motivul ești tu.

Că stau și-ndur cuvinte moarte, șoapte a căror cuvinte s-au dizolvat odată cu ele. Aud cum îmi toarce-n ureche. Aud cum îmi…îl văd cum se apropie de mine încet și-și lasă masca de om serios aruncată-n jos. Mă ia în brațe dându-mi oportunitatea de a-mi atinge buzele de pielea lui. Ciocolată albă. Era învelit în ciocolată albă. ~Ofetz~ Zâmbește larg și mă cheamă în adancul lui. Acolo unde numai eu îmi beau cafeaua și-mi fumez țigara, acolo unde numai eu îi ascult bătaia și-i mângâi delicat iubirea.

Oftez din nou. Poate că-i din fericire sau poate că-i din nemurire. Chiar nu știu ce simt când oftez, cel mai important este că el mi-e motivul. EL MI-E MOTIVUL. Și zâmbesc.

Advertisements

2 thoughts on “Motivul.

  1. Pasesc singur prin nesigur… am cu mine universul ca tovaras de drum ,am cale o amintire dulce ce-mi surade si-mi imbata tristetea toata si pentru o frantura de vis sunt imbatat si pierd drum si univers.Las lotusii sa-mi impanzeasca lacul din inima si o salcie cu ramuri impletite sa planga si ea peste frumusetea ei…dar …lotusii sunt trecatori ;mirajul se rupe scurt la fel de repede cum se stinge o stea care cade moarta ,de piatra,nicaieri,fara sa o vada nimeni,fara sa o planga nici un muritor,poate nimeni nu stie ca s-a stins..dar nemuritorii stiu…si trebuie sa paseasca peste toate moarte …si pe unde ei trec izvorasc fluvii de viata si delte de soare si lotusi….si flori in mii de culori,zboara fluturi zvelti si tristetea lor e viata,si cand le plange inima totul ia viata….si lacul se umple din ce in ce mai tare si totul da pe dinafara de inceput…dar ce folos ca totul e muritor…si ei dau viata si vise si suraderi de soare vesel..
    Acum legea firii incolteste nebuna,iar totul moare,nemuritorii raman singuri cu universul lor ce are sa incolteasca la nesfarsit…Acum ei plang ca in urma lor ,toata viata se stinge ca o faclie in care a suflat Hades,sorbind apoi tot ce e viu …Dar nu renunt.Astept sa intalnesc acea fiinta nemuritoare,sa-i arunc aceeasi privire calda spre focul ei rosu .Dar ce se va intapla daca doi nemuritori se vor intalni ?….eu cred ca totul va deveni nemuritor si in locul lor va plange moartea invinsa si muritoare ca un bibelou spart ,zdrobit de explozia de viata iar cerul lor va fi senin fara nori negri si ploi si furtuni,doar ei si ploaie doar daca le e sete.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s