De ce.

tumblr_mutu6jRKSq1qh1r82o1_500Matinal pas ce calca pe podeaua demna de durere. Ma poarta un aer rece pe brate ce-mi invaluie corpul in chin. Val dupa val. Tusesc sufletul din mine, imi tusesc viata printre dinti, iti suflu rece la ureche ” Ai pierdut ceva de care nu erai demn sa invingi.” si am pasit increzator spre usa mea din dormitor ce tacea. Trecea a zecea mea viata pe la geam si-mi facea cu mana era un fel de personaj rau. Un fel de demon ce ma voia in viata. De ce?

Noaptea-i lunga, alunga orice vis frumos ce-mi pastreaza starea de vigilenta, viciile mi le irosesc singura, viciul meu e El: ochi de ciocolata, miros de menta imbinat cu coji de portocale, glas fain. Adulmec aromele insistent de atenta. Am inebunit de El sa zic asa, o boala care nu ma poate decat imbratisa cand am toate starile, sa inrautateasca situatia.

Discret ma asez pe cimentul insetat de putina caldura. Nasc frici cazand in cea mai a dracu Mare de oameni care-mi ating corpul si ma murdaresc, care ma scuipa si ma zdruncina, ma dezgusta si imi poarta furia. Eu nu vreau sa fie asa, ma intelegi? Eu nu vreau…

Habar n-ai tu cata dezamagire imi poate purta sufletul atunci cand nu vrei sa ma vezi. NU VREI SA MA VEZI,INTELEGI? NU VREI. Si ma sparg in cioburi ca un pahar aruncat cu manie. Eu maine vreau sa-ti reprosez cuvinte grele, mai grele decat poate duce un cantar. Vreau sa porti si tu greutatea asta in suflet. Mie nu-mi pasa ce-ti convine, vreau sa nu pleci fara mine.

Pe unde trec cu aer hain vad paturi deocheate a caror povesti s-au irosit de-alungul zilelor pierdute in saptamani.

Tu sti ce zi e azi? STII? Azi e ziua noastra si am incercat sa strang atentia ta. Esti arta ce-mi coloreaza mie visul, arta ce-mi picteaza viata. Acum e alb-negru. Ma simt… folosita. De ce ma faci sa ma simt asa?

Dispar si apoi apar in acest sfarsit. Propuneri indecente ce ma scarbesc total. Am inceput sa scriu pe pereti ce simt, iar acum peretii mei sunt crosetati numai in “EL”. Sunt dementa, intr-un fel urlu de dor. El nu vede… ce sa fac? Ce sa fac daca zidul asta de ura ne desparte? Ce sa fac sa fie bine? Ce sa fac daca nu e asta iubirea? De ce acum? De ce nu ma aude? De ce?

Imi scria priviri pe foi in zilele cu soare si-mi trimitea porumbei albi, puri sa-mi sarute obrajii. Imi inspira incredere de aceea tot ce ma inspira era El. De aceea tot ce ma inspira e El, fiindca mi-e dor si ard. Arde orice particula din mine simtind ca lui nu-i pasa.

E tarziu, si gandurile nu tin cu mine. Pentru a fii tu ce-l ce invinge incearca sa zmabesti si pentru altii. Nu le pasa daca ti-e bine. Nu le pasa daca doresti cu adevarat ceva, e doar o simpla curiozitate ce te face sa te simti bine pentru un moment. De ce vreau sa fie bine? Pentru ca tot din mine striga ca a gasit fericirea dar nu stie cum sa o foloseasca. Mi-e dor. Dar asta nu schimba nimic pana cand nu ii e si lui. 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s