Visele nu intotdeauna devin realitate.

tumblr_mtouqqHzcE1sillq4o1_1280Ochii lui asemenea unor barci incarcate cu diamante verzi; un verde asa sters parca spalat; ascundeau durerea ce-i apasa pe ploape. De aceea clipea rar si cu incetinitorul. Ramanea cateodata in stand by cand se gandea la o persoana anume. Acea persoana ce o voia, acea persoana ce-l voia.

Mirosea aerul impletit cu fum din jurul lui cu cea mai mare atentie, parca-i simtea gustul. Era un baiat atent, nu ii placea sa vorbeasca prea mult.

Buzele lui erau subtiri si purtau urmele altor buze, urme de placere dar si de durere. Placerea trupului intensa, durerea sufletului: Ura; a simtit-o si el.

Parea special, dar a trecut prin multe la fel ca noi toti. Gatul lui purta un lantic vechi. Tinea la amintiri. Corp atat de slab, purta haine curate. Nu era genul de baiat caruia sa-i pese.

Purta masti. Adora mastile. Avea o colectie intreaga. Astazi insa avea una parca din argint. Reprezenta un urs alb, la fel de alb ca sufletul baiatului. Deloc patat. Asta arata ca e puternic. Ochii micuti ce-i acopereau jumatate din ochii lui verzi, nas negru triunghiular cu un botic in forma de trei rasturnat. La ochiul stang avea semnul infinitului inconjurat de 3 pene de corb, ce reprezentau misterul, secretele intunericului sufletului lui. De aceea tacea.

“Ai de gand sa stai acolo sa ma privesti, sau ….”

Dar am trasarit, si in fata mea era doar o persoana simpla, a fost ciudat, parca nici nu ar fi fost real;

~Nu oprii un om din a visa, poate fii cea mai frumoasa amintire a Sa.~

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s